Cine mai are nevoie de educație, și mai ales antreprenorială ?

Când ne gândim la sucess, o facem în primul rând în termeni financiari sau de statut. Lumea modernă este îndrăgostită de antreprenoriat, tocmai pentru că acesta le oferă pe amândouă și aproape necondiționat. A avea propria afacere oferă un prestigiu aproape ca un titlu de noblețe sau un rang academic în vremuri mai îndepărtate.

Pornirea afacerii proprii este unul dintre cele mai creative, semnificative și practice lucruri pe care le putem face în viață. Cu toate acestea, doar câțiva dintre noi ajung s-o facă. Unele obstacole sunt tehnice și economice, dar ce transformă un om într-un antreprenor de succes rămâne o nălucă.

Antreprenorii considerați de succes vin cu o pleiadă de sfaturi, răspunsuri, citate motivaționale sau justificări. Programele educaționale încearcă, după modelul învățării alfabetului și al tablei înmulțirii, să vină cu rețete didactice și pedagogice pentru această problemă. Rețele întregi de mentorat oferă soluții personalizate. Statele se întrec care mai de care, în felul lor drept sau strâmb, să încurajeze și chiar să momească oamenii, ajutându-i cu aspectele practice: scutiri fiscale, finanțări, subvenții, proceduri de insolvabilitate, etc.

Însă călcâiul lui Ahile al antreprenoriatului de succes se află într-o zonă mult mai abstractă: o înțelegere a cauzelor nefericirii umane. Orice antreprenor va avea succes dacă încearcă într-o oarecare măsură atenuarea unui anumit tip de suferință.

Produsele sau serviciile sale pot fi modeste (pâine sau agrafe), foarte practice ( un service auto) sau mai degrabă sofisticate (mentorat, cercetare). Dar obiectivul fundamental este întotdeauna definit de o serie de presupuneri cu privire la nemulțumirile și nevoile consumatorilor, iar profitul ar trebui să fie recompensa pentru interpretarea corectă a dorințelor publicului înaintea competitorilor și chiar în tandem cu aceștia.

Cu toate acestea, înțelegerea clienților este destul de complicată. Oamenii nu merg pe stradă purtând post-it-uri în care își exprimă dorințele. Cei mai mulți nu suntem capabili nici măcar să le exprimăm cu subiect și predicat pentru noi înșine. Este provocarea fundamentală a fiecărui antreprenor să articuleze speranțele, temerile și dorințele nespuse ale oamenilor care ar putea fi clienții lor.

Este aproape universal acceptat faptul că educația antreprenorială este foarte importantă. Cel puțin în teorie și în strategii. Dar nu suntem foarte siguri ce vrem de la ea, ce putem obține sau dacă chiar ne ajută la ceva. Dacă formarea antreprenorială este în esență concepută ca un antrenament, ar trebui să știm pentru ce ne pregătește.

Există două sarcini fundamentale pentru educația antreprenorială: munca și relațiile. A fi mai pretențioși și mai ambițioși în legătură cu educația antreprenorială nu înseamnă neapărat să cheltuim mai mulți bani, să mergem la mai multe cursuri sau să trecem examene mai dificile. Mai degrabă, ar trebui să însemne că ne concentrăm asupra scopului real al educației, altfel, ingeniozitatea umană, energia, disponibilitatea, entuziasmul și talentul se vor pierde la scară industrială.

În prezent există o conspirație a tăcerii în jurul sistemului economic în care trăim – capitalismul. Ne vine greu să-i schimbăm părțile proaste sau să le apăram pe cele bune pentru că pur și simplu nu înțelegem cum funcționează întotdeauna. Avantajul său principal ca sistem este că poate pune egoismul personal să lucreze pentru binele altora. Nu trebuie să se bazeze pe bunătate sau virtute, ceea ce îl face infinit mai robust decât aranjamentele economice rivale, care cer în mod explicit ca cei responsabili să-și suprime propriul interes în beneficiul celui public. Dar capitalismul onest necesită educație, nu instinct de prădător. Afacerea este ghidată, cel puțin pe termen lung, de cerere. Iar capitalismul notoriu tinde să presupună că oamenii deja cunosc în mod intuitiv ce fel de bunuri și servicii caută, adică totdeauna știu exact unde să meargă în vacanță, ce haine să poarte, ce să mănânce sau ce mașină să aleagă. Noțiunea esențială de a „da clientului ceea ce vrea” nu este în contradicție cu a mulțumi clienții, dar este profund superficială și întreține aura “feroce” a sistemului. Dacă pur și simplu întrebăm oamenii despre preferințele lor nu ne pot da niciodată indicii valoroase cu privire la ceea ce ar putea să dorească în curând, pentru că cei mai mulți nu suntem suficient de conștienți de sine pentru a ști ce lipsește din viața noastră . Știm ce ne place și ce vrem doar dacă avem de ales sau abia după ce am ales.

Avem nevoie de educație antreprenorială ca să inovăm și să fim creativi. Nu trebuie să inventăm nimic, ci doar să descoperim latența. Și totuși de ce? Pentru a învăța ce este într-adevăr o idee de afaceri. Ce sunt opțiunile și relația dintre alegerile timpurii și evoluțiile ulterioare. Cum să ne descurcăm cu angajații, cu competitorii, cu epuizarea, cu invidia, cu anxietatea, incertitudinea și acuzațiile. Cum să aflăm dorințele nearticulate ale clienților și să le împlinim fără să le exploatăm. Ar mai fi și înțelegerea rolului fluxului de numerar, HR, leadership, marketing și concurență. Și desigur, banii. Trăim într-o societate în care – așa cum ne plângem adesea – banii par a fi motivația principală; copiii de la vârste mici spun că își doresc să fie bogați. Pare că toți suntem vasalii banilor. Dar, pentru moment, în absența unei alternative mai bune, pentru majoritatea, banii reprezintă cea mai fiabilă și cea mai reală recompensă, iar pentru societate în ansamblu și cea mai fidelă, cu rol de etalon.

Scopul educației ar fi, în primul rând, demistificarea economiei și expunerea antreprenorilor la incertitudine, antrenamentul pentru așteptări realiste și starea de vigilență naturală atât în privința oportunităților pe care le vor avea și a constrângerilor cu care se vor confrunta. Vrem să fim antreprenoriali – dar nu avem idei precise despre ce anume ar trebui să facem. Antreprenorii trebuie să înțeleagă că economia este în cele din urmă creația societății, nu o lege a naturii sau o teoremă. Iar înțelegerea felului în care societatea creează economia ar fi un prim pas și o așteptare legitimă în ceea ce privește educația antreprenorială.