Lectura neagreabila

Disclaimer : Aceasta nu este o lectură agreabilă

Singura întrebare pe care am auzit-o de la fiecare antreprenor când le-am prezentat platforma a fost “De ce m-ar susține cineva să-mi pornesc propria afacere ?” Nu au pus nici o secundă problema de ce ar beneficia de sprijin din fonduri publice, asta a părut normal, dar “cineva” este o persoana care a platit deja impozit pe venitul său, trebuie să renunte la a ieși intr-o seară cu prietenii în oraș, la niște jucării noi pentru copii, la un răsfăț personal, etc. ca să-i susțină pe ei să-și pornească propria afacere. Asta pare cu adevărat de neconceput ! În același mod au presupus că în ochii clienților singura justifcare a profitului ar fi să dacă ar reuși să-și restrângă cheltuielile astfel încât să poată oferi cel mai mic preț de pe piață.

Toată lumea iubește lucrurile ieftine – dar ne comportăm frecvent ca și cum nu am face exact acest lucru. Reticența noastră de a fi încântați de lucrurile necostisitoare nu este o debilitate fixă a naturii umane. Este doar o nenorocire culturală actuală. Trebuie să ne regândim relația cu prețurile. Prețul a ceva ar trebui  în principal să fie determinat de ceea ce se consumă să-l pui la dispoziția clienților la care se adaugă (și asta ignorăm toți cu success ) externalitățile. Am fetișizat prețurile ca pe niște jetoane cu valoare intrinsecă, le-am permis să stabilească câtă valoare au pentru noi lucrurile pe care acestea le exprimă, câtă satisfacție ne-ar fi permisă dacă le-am folosi. Le-am inspirat prea multă viață și, prin urmare, am lăsat doar prețurile să ne spună ce anume este valoarea.

Scopul acestei platforme este de a afla răspunsul la o întrebare shakespeariana : vor fi sau nu vor fi  dispuși clienții să plătească pentru produsele și serviciile pe care le vor oferi acești antreprenori?

Deși profitul pare a fi motivul principal pentru a începe propria afacere, când am cerut așteptările de profit cuantificate, acestea abia dacă erau în zona unui salariu decent și adeseori sub acesta ( ne ajung degetele de la mână pentru a numară excepțiile ). A fost un lucru dramatic. Ok, de ce sa-ti asumi atatea riscuri, atâta incertitudine, o temporară incompetența și status confuz, un rezultat incert  intr-o perioadă cu penurie de angajați ?

Atunci am auzit alte răspunsuri, mai în șoaptă, mai nesigure, să nu auda și altcineva. Da, dar aș face ceea ce-mi doresc cu adevărat, și în felul în cred eu că ar trebui făcut, doar că nu știu dacă o să reușesc  și dacă sunt pregătit să o fac (cu multe nuanțe, dar în esență asta a fost).

Se prea poate că ceea ce vor antreprenorii în primul rând de la o afacere este profitul. Ceea ce este mult mai surprinzător este măsura în care au nevoie ca afacerea să fie semnificativă.  Să poată fi identificați cu ea, să-și asume rolul și riscurile în numele ei și să-și vadă oglindite atributele și valorile personale in acesta.

Desigur  poate fi  o viziune încă inocentă și neispitită. Trebuie ajutați să se gândească mai profund la ceea ce ar putea îmbunătăți în viața clienților lor. Supraviețuirea lor pe termen lung depinde de asta. Din fericire, nu există nici un conflict, nici măcar moral, între o soluție cinstită la problemelor clienților  și profit.

Evident, profitul este unul dintre cele mai importante motive pentru care oamenii pornesc afaceri. Afacerile sunt o activitate umană centrală. Într-o formă sau alta, majoritatea dintre noi suntem implicați în afaceri cea mai mare parte a vieții noastre. Este mecanismul primar prin care energia umană, talentul și inteligența sunt exploatate (da, exploatate), folosite și răsplătite. Dar sentimentele anti-afaceri sunt la fel de răspândite. Există o neîncredere enormă în antreprenori, îndoieli cu privire la motivul profitului. Avem îngrijorarea că abordarea economică a profitului nu poate servi în mod corespunzător intereselor noastre, ca și oameni, ca și clienți sau ca și comunități. Și totuși o lume fără afaceri pare utopică.

Am moștenit un set de concepte pe care le asociem rapid cu afacerile: exploatare, lăcomie, materialism, sclavie, îmbogățire, profit  … doar pentru a deschide lista. Suntem învățați să ne gândim la antreprenori ca la niște creaturi egoiste, total diferiți de noi înșine, care suntem altruiști, inocenți, victime, exploatați, manipulați, înșelați etc.

Câteodată avem dreptate cu prima parte. A doua ????

Urmează acești antreprenori aspiranți să se transforme în ființe care vor lăcomi la banii noștri câștigați cu greu încercând în schimb să ne manipuleze și să ne înșele, îngroșând doar rândurile celor care fac deja asta?

De ce ne-ar păsa tuturor? Deocamdată suntem angrenați în propagarea cu success a nepăsării în loc de a cultiva sau măcar a iniția reciprocitatea, unul dintre cele mai valoroase instincte de supraviețuire pentru specia umană.

Fără noi vor fi nevoiți să stoarcă ultima oportunitate de profit din orice ofertă pe care o vor face, pentru că trebuie să supravițuiască. Și când supraviețuirea lor va depinde de asta, va fi argumentul suprem pentru a accepta orice compromis moral sau justificare omenească. Și foarte curând vor realiza că acest compromis este profitabil și acceptabil. Și mai curând vor realiza că este chiar dezirabil și cheia succesului. Financiar, desigur. Și o să le macine personalitatea și sufletul.  O vreme. Și pentru că nu vor fi puși față în față în mod personal cu toate consecințele și externalitățile deciziilor lor,  vor găsi o și mai mare legitimitate acestui model.

Cealată variabilă în această ecuație suntem noi. În mod colectiv, suntem noi, consumatorii, clienții, comunitatea, care optează pentru anumite tipuri de conveniență și frivolitate, doar pentru că ni se oferă. Iar odată ce această stare este instaurată, restul urmează in cascadă. Nu doar antreprenorii sunt cei care degradează în primul rând lumea. Este apetitul nostru dubios, pe care ei îl stârnesc și îl servesc. Nici un antreprenor nu este condus de dorința extremă de a folosi ingrediente toxice și a susține că este cel mai bun produs sau de a crea locuri de muncă stresante si cu salarii mizere. Un antreprenor trebuie să facă profit, dar l-ar face oriunde ar putea. Dacă noi, clienții, le permitem antreprenorilor să facă profit doar dacă folosesc ingrediente toxice și angajează personal cu salarii mizere, problema nu este ceea ce oferă aceste companii, deoarece o ofertă poate fi întotdeauna refuzată politicos; problema este ceea ce alegem.

Și ceea ce alegem  este rezultatul unei lupte care se poartă zi de zi, minut cu minut.

Există multe lucruri pe care am  vrea să le cerem altor persoane:  bani, o șansă de a colabora, atenție, un răspuns, un sfat, o vorbă bună, companie, un loc de muncă, etc.

Toti cerem si tuturor ni se cere, zi de zi, minut cu minut. Le cerem copiilor să fie cuminți și să aibă note bune, le cerem prietenilor să ne acorde din timpul lor, le cerem angajatorilor să ne plătească salariul. Le cerem celorlalți să respecte regulile ( în trafic, la serviciu, acasă, în public). Și toate acestea ni se cer și nouă. Ori de câte ori interacționăm cu cineva cerem. Tot ce cerem are costuri. Și ori de câte ori interacționăm cu cineva dăm ceva la schimb – timpul, banii, atenția, compasiunea, talentele și pasiunea noastră. Nu stăm să judecăm echivalențe decât în momentul când cerem sau ni se cer bani. Brusc, ne transformăm în maeștrii ai cuantificării, judecători ai costurilor de oportunitate pentru că se atentează la singura noastră posesiune în schimbul căreia suntem convinși că nu vom auzi niciodată „NU”.

Iar dacă nu cerem, o facem din cauza Terorii unui „NU”.

De ce ar trebui ca un „NU” – un cuvânt atât de mic și inofensiv – să se dovedească atât de dureros, atât de greu de auzit, încât mai degrabă să murim în penurie, ignorați și mai neîmpliniți decât oricând?

De fapt, când oamenii spun NU, nu se gândesc la cei care cer. Adevaratul motiv pentru care oamenii spun NU este că un DA nu se potrivește cu planurile lor. Nu pare să fi fost în planurile nimănui să doneze 100 lei pentru o afacere și cu atât mai puțin să acorde timp prețios pentru feedback, idei sau soluții noi.

Cu toate acestea, cerem să ne dați o mână de ajutor să selectăm acele afaceri care sunt menite să supraviețuiască în piață, să vă transformați în acei experți ai cuantificării și să le arătați acestor viitor antreprenori dacă sunteți sau nu dispuși să plătiți.

De ce v-ar interesa ? Puteți răspunde doar personal la această întrebare.

De ce ne interesează pe noi ? Pentru că depindem de ei și de toți cei ca noi și ca ei. Ei fac ceea ce nu putem sau nu vrem, noi facem ceea ce nu pot sau nu vreau ceilalți. Cineva trebuie să facă .

„Suntem oameni pentru că strămoșii noștri ancestrali au învățat să-și împartă hrana și abilitățile lor într-o rețea onorifică de obligații”.  – Richard Erskine Frere Leakey , paleoantropolog

Cam atât.